Din perspectiva lui Damon
N-o vedeam pe Bella nicaieri, m am indreptat spre Rose si Alice si le am intrebat:
- Scuzatima fetelor, ati vazut-o pe Bella?
- Aaa…noi credeam ca e cu tine!
- Dar … unde ar putea fi!?
Am inceput s o caut prin tot clubul, n o gaseam. Am iesit afara si am vazut ceva jos, m-am apropiat mai tare de acel obiect si am vazut ca era bratara Bellei.
Nu mai aveam timp stiam ca pe mine ma cauta acel ceva si din cauza mea Bella fusese rapita de catre..un miros ciudat gandeste Damon gandeste.
- Aha! Un vampir, Jake!
Furios de ceea ce aflasem, mi-am adunat toate puterile si am luat-o la goana prin padurea deasa pentru a gasi-o pe Bella, uitasem sa le zic celorlalti unde ma duc dar erau ocupati si asta era ceva bun. Am tot alergat prin padure pana m-am oprit in fata unei imense case de sticla, era o casa abandonata si puteam sa intru foarte usor. Linistea fu sparta de catre o voce masculina.
- Deci draga mea Bella cat timp asteptam sosirea amicului tau Damon care ar fi ultima ta dorinta?
- Ce treaba ai tu cu Damon?!
- O draga mea o conversatie mai veche ca intre prieteni.
Am intrat cu forta in acea camera cu toata furia vrand sa vad daca era chiar Jack acolo si asa era dupa cum presimtisem acel vampir jegos se afla acolo langa scaunul unde se afla legata Bella atat de aproape de ea.
- Asa deci! Aveam o discutie de incheiat draga prietene.
- Damon! Ce placere sa te revad amice!
- Mie nu prea imi face asa multa placere sa te revad Jack. Ce cauti aici si de ce ai rapit-o pe Bella? Nu putea sa vii direct la mine sau te temeai de ceva?
- Damon, sa lamurim situatia bine? Uite ce e am venit dupa tine amice si Bella, Bella este speciala, ea ar putea fi dublura perfecta lui Nathaly.
- Uite ce e draga Jack! Nathaly e un caz pierdut asa ca ce vrei?!
- Damon ai dreptate de ce sa ne certam, am venit aici pentru ceea ce mi ai promis!
- Jack iti promit ca voi gasi bratara Nathalyei dar da-mi timp! Acum nu am fost atent la acest lucru.
- De data asta te iert pentru ca aceasta fata uluitoare este foarte firava. Altfel m’as fi infruptat deja cu gustul ei atat de dulce.
Dupa aproximativ jumatate de ora am iesit cu Bella in brate, ea tremurand puternuc in mainile mele, era asa firava imi era frica sa nu pateasca nimic in bratele mele ca de piatra. Am dus’o direct acasa si i’am sunat pe ceilalti spunandule ca noi suntem acasa pentru ca Bellei ii era putin cam rau. Ei au ramas acolo, pe cand eu cu Bella stateam pe patul din camera ei.
Ea era intinsa si inca mai tremura, iar eu ma uitam ca un prost la ea fara sa pot face nimic asa ca am deschis un subiect.
- Bella cum te simti?
- Cum ma pot simti?! Ma simt ingrozitor Damon! :( tu nu ai fost acolo, eram aproape sa mor...sa mor!
- Imi pare rau..
- Nu vreau sa mai aud nimic! Pleaca! Lasa’ma singura..pleaca!!
Bella veni spre mine si ma impinse catre iesire apoi tranti usa in urma mea.
Din perspectiva Bellei
- Nu vreau sa mai aud nimic! Pleaca! Lasa’ma singura..pleaca!
M’am indreptat spre el si l’am impins inspre usa, trantindo in urma lui. Ma simteam groaznic! Imi parea foarte rau pentru ceea ce’i facusem lui Damon dar nu mai puteam. Nu vroiam sa’l pun intr’o situatie complicata, pentru ca si asa cred ca se simtea destul de rau din cauza mea..
- Cioc! Cioc! Cioc!
- Cine e? Nu vreau sa vad pe nimeni!
- Bella...sunt eu Damon, lasa’ma sa intru te rog!
- Nu vreau sa te vad Damon..pleaca..
- Nu plec! Ori imi dai drumul ori sparg usa!
- Fa ce vrei! Dar eu nu’ti voi da drumul la usa!
Nervoasa am fugit pana la geam si l’am deschis larg, m am asezat pe pervarz, nu stiu ce imi trecuse prin cap dar aveam senzatia de libertate si vroiam sa ma arunc in acel moment.
Damon intra pe usa smulgand’o din balamale si se repezi spre mine si ma trase de acolo cuprinzandu’ma in bratele lui reci. Trecura cateva minute apoi m’am indepartat de bratele lui si m’am grabit spre garaj cu gandul de a iesi mai repede din casa si de a ma lasa ghidata de minte. Stiam ca Damon cu siguranta era in urma mea dar asta nu mai conta, vroiam sa plec departe, nu aveam un motiv anume dar eram terorizata pur si simplu.
- Bella stai! Unde te grabesti asa? Ce ai de gand sa faci..vorbeste cu mine nu ma mai tortura asa!
- Damon, am nevoie de gandire, de libertate mai bine spus de singuratate sunt foarte confuza si imi este greu sa ma obisnuiesc cu tine in casa, vreau doar sa ma intelegi...
- Nu te voi lasa sa faci nici o prostie, mai ales ca acum esti suparata, speriata, nu Bella, daca vei merge undeva voi merge cu tine fara nici o discutie!
- Bine! Fie cum zici tu. Dar daca nu’ti place cum conduc, te las in prima padure pe langa care trecem.
- Foarte bine domnisoara. Unde mergem? :D
Fara sa ii raspund la intrebare m-am suit pe motocicleta si i am dat casca, apoi am pornit si am iesit usor pe strada, o ultima verificare a benzinei si a franelor, dupa care o singura fraza iesi din gura mea:
- Damon, te sfatuiesc sa te tii bine.
Si cu mana pe acceleratie i’am dat drumul la frana si am plecat de pe loc cu un scartait de roti si mult fum. Aveam la bord 180 tot mai acceleram dar in curbe eram nevoita sa reduc viteza la 140 sau 120 depinde de curba.
Si acum ma gandesc ce era in capul meu? Aveam aproape 17 ani si deja ma consideram ca un adult. De’o data totul se facu negru in fata ochilor si fara sa realizez doar am zis:
- LA NAIBA!
Eram acolo inconstienta si aproape fara suflare, trupul ajunsese la o distanta de 10 metri de motocicleta si Damon zacea langa mine. Eu? Daca eu sunt acolo atunci cum de ma pot vedea! Doamne nu’mi spune ca am murit!!! Dar ceva imi spunea ca eram in coma..nu eram moarta si vroiam cu disperare sa ma intorc, ce fusese in capul meu toata supararea si viteza, de ce nu am realizat ceea ce fac. Sunt o iresponsabila! Gata Elena gandeste pozitiv, nu esti moarta ci doar in coma deci inca mai am sanse de supravietuire, asta e bine. Stai asa, Damon? Ce face el acolo cu, capul in jos? What! Plangea!? Damon plangea si ma tinea de mana...
Dupa 2 zile groaznice de chin si asteptare in sfarsit m am trezit, ma aflam intr un salon, aveam perfuzii si piciorul in ghips Damn it!. N am sa mai pot participa la curse de acum . Se auzi clinchetul clantei deschizandu’se, Damon intra usor si se apropie de pat. Eu hoata mi am tinut ochii inchisi sa para ca inca nu ma trezisem.
- Cat timp va mai dura tot iadul asta? Elena trezestete, revino printre noi, chiar cer prea mult? Fac orice!
- Adu’mi un pahar cu apa te rog.
- :O ELENA! Te ai trezit! Si nu ti ai pierdut simtul umorului..
- Oh da, ma face sa ma simt mai bine. Imi dai te rog?
- O da, desigur, poftim!
Dupa vre’o 4 ore, Damon zacea tot acolo pe canapea si se uita la mine, nu se miscase nici un milimetru de cand ma trezisem. Am luat cartea cu Romeo si Julieta si am inceput sa citesc...
...
„Aceste patimi oarbe n-au norocul
Sa tina mult: ca pulberea, ca focul,
Se mistuie la-intaia sarutare
Si au ades’o jalnica urmare”
- Romeo si Julieta, Act II, Scena VI
- Elena?
- Da Damon!
- Ce citesti acolo?
- Oare ce pot citi, Romeo si Julieta, trebuie sa fac o poveste asemanatoare, e un proiect pentru la scoala..
- Aaa Romeo si Julieta! Trista povestea lor..Am fost la inmormantare
- Ai fost la ce?
- Da pe timpul acela nu eram inca vampir.. Romeo imi era tovaras, dar Julieta i’a luat mintile si saracul a sfarsit tragic.
- Si mai exact cum a fost povestea lor?
- Pai e adevarat ca cele doua familii se urau de moarte, dar Julieta nu era tocmai fata din poveste, ea mai exact cauta un om cu bani si Romeo era cel mai bogat. Julieta nu a baut otrava si a fost otravita de Romeo pentru ca aflase ca s-a culcat cu fratele sau...
- Wow Julieta nu era o fata prea cuminte dupa cum vad..
- Fiecare poveste are stratul sau de miere dar la ei a fost altceva, un fel de ura, lacomie si iubire, toate amestecate si a iesit un fel de smoala..care te lipeste si e amara..
- Ahaa..interesant Damon, dar eu am sa fac proiectul dupa carte, deoarece nimeni nu ma va crede cand voi spune toate astea, ce mi ai spus tu.
Damon chiar ma uimise placut cu acea poveste dintre Romeo si Julieta..deci de aici reiese ca povestile sunt povesti si realitatea este cu totul diferenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu